Merry Christmas

Aseara am impodobit bradul. A fost frumos. Nu magic, dar frumos.
Mi-e dor de acea emotie din copilarie, atunci cand impodobeam bradul. Oricat de mult pastrez sufletul de copil acolo in sufletul meu, farmecul de atunci a disparut. A ramas acolo, ca o amintire minunata pe care nu reusesc in nici un fel sa o retraiesc.
Si mi-e dor.

Mi-e dor de bucuria aia a primei ninsori, de joaca in zapada, de oamenii de zapada strambi pe care ii faceam. Acum cand ninge ma gandesc mai mult la cat de aglomerat o sa fie traficul, la cat de urat o sa fie cand se topeste zapada... cumva, nu pot sa ma mai bucur de ea.
Si ma lupt cu mine sa imi readuc bucuria aia in suflet, insa ceva nu functioneaza cum trebuie.

Probabil ca de asta suntem asa uraciosi si bosumflati mereu. Pentru ca am uitat sa ne bucuram de lucrurile frumoase, ne gandim mereu la partea urata a lor, fara sa incercam macar sa o descoperim si pe cea frumoasa...